Noul sediu al Căminului Cultural din Costuleni a găzduit în seara zilei de 7 aprilie conferința „Postul Mare, călătorie spre Înviere”. Evenimentul, organizat de Cercul misionar numărul 9 „Sfinții Voievozi” al protopopiatului II Iași, în colaborare cu Primăria Comunei Costuleni, a reunit patru personalități care au dezbătut în fața unei săli moderne pline de oameni teme cu specific duhovnicesc specifice Postului Mare.
Invitați au fost părintele protopop emerit Vilie Doroșincă, Pr. Dr.Mihai Zvorăște, Inspector Eparhial, și lector univ. dr. Bogdan Constantin Neculau, Director de Departament în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Moderatorul evenimentului a fost pr. Nicolae Dorneanu, Inspector Eparhial. La întâlnire au participat preoții și credincioșii din zonă, reunind cele două cercuri pastorale: Sfinții Voievozi și Sf.Ier.Spiridon. În deschiderea conferinţei, elevii Şcolii Hilița, coordonați de profesor Adrian Chirilă, au susținut un moment artistic, urmând apoi corul de muzică populară „Armonia” al Școlii din Costuleni. După alocuțiunile invitaților a avut loc și o sesiune de întrebări și răspunsuri.
Deschiderea conferinței a fost făcută de către părintele Cătălin Cojocaru, președintele Cercului misionar nr.9, care a făcut o scurtă introducere mulțumind organizatorilor și celor prezenți, urmând apoi conferința propriu-zisă.
Primul interlocutor, Pr. Inspector Dr. Mihai Zvorâște, a vorbit despre rolul creștinului în post și postul benefic pentru creștin.: „Scopul Postului Mare este de a ne uni cu Dumnezeu. Postul Mare, Postul Învierii, pe care îl parcurgem acum, are două teme principale: înțelegerea și cunoașterea credinței și iertarea. De ce credința și de ce iertarea? În primul rând credința, pentru că fără aceasta nu putem face nimic. Nu spunem noi când vedem pe cineva că are o credință de mută munții? Dar de cele mai multe ori credința noastră rămâne declarativă. Dar credința, deși vine prin auzire, se lucrează în mintea noastră, în viața noastră, în voința noastră și se manifestă, se exteriorizează, se arată. Astfel credința ne reașează în această intimitate a noastră cu Dumnezeu. Iar iertarea este importantă pentru că ne facem părtași acestei iertări ce se face prin Crucea, moartea și Învierea Domnului Iisus Hristos. Sfântul Apostol Pavel spune în epistola către Efeseni, capitolul 1, versetul 7, „în El avem răscumpărare prin sângele Lui”, iertarea păcatelor. Toate slujbele Postului Mare ne pregătesc pentru a înțelege mai bine, pentru a conștientiza și înțelege de câte a fost nevoie din partea lui Dumnezeu ca pe noi să ne întoarcă, să ne reașeze în demnitatea de fii prin harul Duhului Sfânt.”
Sfinția sa a făcut legătura între post , jertfă și Sfânta Cruce:„De aceea și Crucea pe care noi o cinsitim și la care ne închinăm spunem că este verticalitate smerită, aplecarea lui Dumnezeu asupra noastră, a iubirii Lui față de noi. Noi întoarcem iubirea, dar, în același timp, pe plan orizontal o extindem, o împărtășim, o dăm mai departe. Iată cum omul este chipul Crucii și viața lui este o Cruce. ” „De ce postim? Că așa ne spune Părintele, că așa ne învață mama, că așa ne spune bunica? Nu! Postim pentru că îi arătăm lui Dumnezeu: Doamne vreau să fiu cu Tine! Eu Te iubesc Doamne și vreau să fiu cu Tine! Când postesc nu mai fac voia mea, ci fac voia Ta. Mintea mea, trupul meu se supun voii tale! Fac nevoință, adică nu voinței mele! Nu fac voia mea, ci voia Ta Doamne”. Postim ca să știm ai cui suntem. De aceea când vrei să postești vin ispitele asupra ta, vin cumpene, ceartă în familie, cu vecinul. Parcă toate vin asupra noastră pentru că vrem să arătăm vrăjmașului că noi suntem ai Lui Dumnezeu.”
Postul ne îndeamnă și la o relație autentică cu Dumnezeu: „Dacă vă întreb pe fiecare în parte și fiecare dacă este sincer răspunde: V-ați gândit vreodată, oare ce așteaptă Dumnezeu de la mine? Ce vrea Dumnezeu de la viața mea? Răspunsul vă las să v-il dați fiecare în taian inimii. Dar mai întâi puneți puțină rugăciune, aprindeți o lumânare și inima să se liniștească și să se facă cu adevărat sălaș al Dumnezeului cel Bun! Ce așteaptă Dumnezeu de la tine? Acestă perioadă de post nu este decât chemare la a înțelege cu ce înseamnă sfintele Pătimiri ale Mântuitorului Hristos, de ce a fost nevoie de Cruce, de ce este nevoie de Înviere! ”
A urmat apoi cuvântul părintelui protopop emerit Vilie Doroșincă care amintit de Sfintele Taine ale mărturisirii și ale Împărtășaniei, care sunt strâns legate și de perioada de post: „ A vorbi despre post este frumos pentru că trebui să vorbești puțin, adică a posti și de vorbire. Noi trebuie să vorbim puțin și să înțelegem mult. Să fim cei care uităm de cele care sunt potrivnice vieții noastre atât aici în lumea aceasta cât și în lumea veșniciei. Aceasta trebuie să o facem prin Taina Mărturisirii și mai ales prin Sfânta Împărtășanie. Însuși Mântuitorul spune că cel care nu va gusta din Trupul Meu și nu va bea din sângele Meu nu va avea viață veșnică! (cf.Ioan 6,53-56). Ca să gustăm din acestea trebuie în primul rând să ne mărturisim păcatele. Și creștinii noștri aceste lepădări , de grija lumească în primul rând și de tot ce este dușmănie, ură, viclenie le fac în cele patru posturi de peste an dar mai ales în Postul Patimilor și Învierii. În post trebuie mai ales să căutăm să nu pătăm această asemănare cu Dumnezeu și să rămânem doar cu chipul Lui. Pentru că făcând acest lucru nu mai suntem asemenea Celui care ne-a creat. ”...
Hrana din timpul postului trebuie să fie mai ales cea pentru suflet: „Mă bucur că zona aceasta este păstorită de preoți care fac cinste Bisericii și în primul rând comunităților pe care le conduc. Ei v-au vorbit mult în această perioadă despre post. În afară de faptul că în această perioadă trebuie să fim cu mare atenție la vorba și purtarea noastră trebuie să căutăm să îl îmbogățim cu faptele noastre. Omul este trup și suflet. Trupul are nevoie de hrană și îmbrăcăminte. Sufletul este însă darul lui Dumnezeu, dat încă din timpul zămislirii pruncului în pântecele mamei sale. De aceea trebuie să avem grijă de el. Sufletul are și el nevoie de hrană. Cum să-i dau hrană eu sufletului dacă nu îl văd, dacă nu îl simt, dacă nu îl pipăi? Hrana sufletului este rugăciunea. Trebuie să încălzim sufletul cu haine curate, care să ne facă cinste nouă. Acestea sunt faptele cele bune, care se pot face cu atât mai mult în timpul postului.”
A urmat apoi cuvântul domnului Lect. Dr. Neculau Bogdan care a pus accentul pe legătura dintre rugăciue și post: „ Aș vrea să pun la inima dumneavoastră anumite elemente care ar trebuie asociate postului alimentar pentru ca acest post să nu fie unul neapărat ușor, ci să fie un post folositor, eficient, care să ne împlinească. În această perioadă trebuie să intensificăm rugăciunea. Aceasta trebuie să fie o parte firească a vieții noastre, dar parcă în timpul postului ea trebuie să fie mai prezentă în viața noastră. Și aici mă refer atât la rugăciunea particulară pe care o facem în casele noastre și la rugăciunea pe care o facem în biserică. E bine ca în casele noastre să avem un colț pentru rugăciune: acolo unde sunt și icoanele, acolo unde obișnuim să aprindem candela. Acolo ne putem așeza în liniștea sufletului nostru, în fața icoanelor și să stăm de vorbă cu Dumnezeu. Stingeți lumina când vă așezați la rugăciune, adunați-vă gândurile, aprindeți candela, aprindeți niște lumânări și o să vedeți cât de mare și de puternică este concentrarea în acele momente. În momentul în care te așezi în fața icoanei nu mai ești singur: ești împreună cu Dumnezeu și acolo, în fața ta, fie că te rogi în fața icoanei Mântuitorului, fie că te rogi în fața icoanei Maicii Domnului sau în fața icoanelor unor sfinți, este Cineva care o putere mult mai mare decât cea lumească. Ceea ce la oameni este nu neputință, la Dumnezeu este cu putință. Acolo în fața ta ai un Prieten care poate orice și, dacă rugăciunea este puternică și folositoare, te ajută!”
Rugăciunile pe care le facem sunt la fel ca primele formule importante pe care le învățăm de la părinți sau de la bunici: „ Aceasta este ordinea: întâi rugăciune de slavă, apoi rugăciune de cerere, apoi rugăciune de mulțumire. Bunicii mei ne învățau că există două formule importante: Te rog! Și Mulțumesc! Aceste cuvinte deschid uși. Pentru a spune a doua oară Te rog!, trebuie să spui prima oară Mulțumesc! Să știți că avem pentru ce mulțumi. Avem atâtea daruri de care nu suntem conștienți. Prezența noastră aici în această zi, este ceva pentru care putem mulțumi. O să spuneți dumneavoastră Cum? Am venit, ascultăm, plecăm mai împliniți, mai aflăm câte ceva. Mergem apoi la casele noastre, mergem dimineața la Sfânta Liturghie. Da, dar ca să ajungi aici a trebuie să mergi. Du-te la un om care este în scaun cu rotile și o să-ți dai seama cât de important este să mergi! Du-te la un om care nu vede și ai să înțelegi cât de important este darul acesta pe care noi îl considerăm banal: acela al vederii!”.
La finalul cuvântărilor, Părintele Neculai Dorneanu a făcut o sinteză a celor spuse de antevorbitori, reliefând faptul că în post, sunt mai multe stări ale sufletului: „curățarea sufletului de păcate, înălțarea lui prin rugăciune și dovedirea că suntem creștini vii prin faptele bune. În perioada postului nu avem obiective, ci avem posibilitatea să ne dăm seama în ce stadiu spiritual suntem noi înșine. Nimeni nu o să vină să ne oblige, pentru că noi suntem liberi să postim sau să nu postim. Putem să ne dăm seama dacă avem patimni. Cineva își poate impune să nu fumeze deloc în perioada postului, dar își va da seama că va fi foarte greu să stăpânească patima fumatului. Postul ne va da dimensiunea cugetului, a inimii atunci când ne vom adresa față de aproapele pe care nu l-am întâlnit niciodată, poate, sau nu ne vom adresa pentru că nu putem. Acesta este postul autentic, o radiografie a propriilor noastre suflete. Și dacă putem noi înține să ne citim radiografia sufletului, putem merge la Doctorul sufletelor și trupurilor, la Hristos, care îl are ca reprezentant pe preotul din parohie, și să ne lăsăm păcatele spovedindu-le. Este un traseu foarte simplu. Nimeni nu îl poate ocoli dacă dorește să postească cu adevărat. Călătoria aceasta spre Înviere este la îndemâna fiecăruia dintre noi și toușu noi nu vom merge niciodată singuri, ci împreună cu frații noștri întru credință”.
A urmat apoi o sesiune de întrebări și răspunsuri la care au participat activ cei patru vorbitori, dând răspuns la bilețele cu întrebări din sală.
Astfel de conferințe sunt organizate în cadrul Protopopiatului II Iași mai ales în perioade de post de diferite Cercuri misionare cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, prin grija Părintelui Protopop Marius Daniel Profir, cu implicarea părintelui misionar protopopesc Neculai Dorneanu și cu organizarea președintelui de Cerc misionar și a preoților din zonă.
